miercuri, 5 martie 2014

Bucur, eşti?



Avea o poartă mare, neagră, din fier forjat. Nimic nu poate fi confundat cu scârţâitul acela cu alură de aventură, scârţâitul care şti că îţi va schimba viaţa. Pereţii invizibili îşi făceau simţită prezenţa printr-o presiune, tensiune, ştiai că aerul nu trece dincolo de acel punct, o simţeai mai clar decât oricând. Odată intrată s-a închis uşa. Se închide des uşa, nu? E ceva normal! E atât de uşor să deschizi din nou o poartă, o fac de când sunt mică, jur, însă de această dată ştiam că nici nu mă voi mai putea apropia de ea. Deşi o vedeam clar în faţa ochilor, uşa era acum mai invizibilă decât pereţii. O forţă protectoare, un înger dacă doriţi, stătea clar şi solemn între mine, ei, ea. În sinea mea eram deja împăcată cu gândul că aceasta e singura poartă pe care nu o voi redeschide niciodată. Întoarsă către labirintul meu din şi dintre pereţii invizibili stau şi contemplu, nu mă avânt, mereu mi-a plăcut banca de pe marginea parcului, scaunul din spatele teatrului, spectatorul spectatorilor. Simt o mână caldă strângându-se şi desfăşurându-se neruşinos pe dreapta gâtului meu. Aproape fiecare detaliu al acestei mâini îmi e clar. Pielea puţin aspră, să se poată numi muncită, destul de fină, să fie omenească, unghiile destul de scurte să exprime simplitate dar destul de lungi încât să le simţi dacă te zgârie, pielea moartă de la marginea lor lăsată în voie, să nu fim exageraţi, o bătătură micuţă, nu e mâna de sfânt. Arătătorul sub ureche, în spatele lobului etern fără cercel, mijlociul la colţul maxilarului, inelarul peste jugulară, micuţul lângă claviculă şi cel mare îmi masa uşor ceafa. Chiar neruşinat de încrezătoare această desfăşurare vulgară a sa pe gâtul meu. Încep să simt o a doua mână, pe coloană. Se mişcă încet, circular, mărunt, de sus în jos, de-a lungul şirei spinării. Mă învârt şi mâinile se învârtesc cu mine. În timp ce una îşi făcea de cap din ce în ce mai repede cu coloana mea vertebrală, cealaltă împietrise parcă pe gâtul meu. Mă învârt şi mâinile se învârtesc cu mine. Un suflu nedeterminat, plăcut, similar cu totul înafară de dumnezeiesc: -Poţi şi vrei! -Poţi şi vrei! -Poţi şi vrei! Ne învârtim, maestrul pune muzica, e tango! -Poţi şi vrei! -Poţi şi vrei! -Poţi şi vrei! Tot tango! Tot pereţi invizibili, tot uşa inabordabilă, labirintul! -Ah, ce plăcut! Tango prin labirint, maestre, da, să mergem!  -Poţi şi vrei! -Poţi şi vrei! -Poţi şi vrei tu nu vei fi ca ei! -Poţi şi vrei! - Da! Da! Prin labirint, maestre! 
Se întunecă...

În această dimineaţă o tânără de doar 22 de ani a fost găsită moartă în Grozăveşti. Autorităţile au declarat că tânăra are coloana vertebrală fracturată în nu mai puţin de 7 locuri, însă se pare că de fapt a murit sufocată, deşi aceasta nu are leziuni la nivelul gâtului. Investigaţia continuă, momentan poliţia nu are nici un indiciu asupra făptaşului acestei crime. Tânăra nu avea asupra sa nici un act, doar un carneţel în care scrie "Am vrut să vă iubesc!"